Trestiile sunt gânditoare şi pline de curaj în faţa vremii. Stau in bataia vântului şi sunt mereu pe cale de a fi frânţi de vijelii. Am fost să vedem un popor de trestii undeva, pe malul Siretului, pe drumul dintre Focşani şi Galaţi. Am văzut ceva ce puţini oameni pot să vadă.O comunitate de trestii la marginea unei păduri, lângă un sat de albine şi un trib de pomii fructiferi păziţi de o casaă de oameni. Tocmai venise primăvara şi înfloriseră păduceii, iar sălciile îşi puseseră ghirlande de frunzuliţe verzi şi mărgele de mâţişori.
M-am gândit la trestia frumoasă şi gânditoare, am fotografiat ca un omagiu adus acesteia.
Era o vreme cu lumina blândă a dupamiezii şi se cam adunau nori de ploaie.Padurea era frumoasa si strajuia linistita malul raului tulbure.
